La o distanta de 5-6 km de oraselul Gura-Humorului, in pitorescul sat Manastirea Humorului, Judetul Suceava, pe coama unei coline, inconjurata de arbori si pajisti, este asezata biserica manastirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc.
  Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofat si membru al divanului Moldovei si, sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a carei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

  Ruinele ei se mai pot vedea si astazi pe drumul care duce din oras la manastire,mai aproape de oras decat actuala biserica.Aceasta prima manastire a fost inalatata de catre marele vornic Oana, inca de la iceputul sec. XV; manastirea se ruinase si se pustiise catre inceputul sec.XVI, probabil nu fara legatura cu sirul de razboaie purtate de Sfantul Stefan cel Mare.In vremea lui Petru Rares, Humorul este cuprins in campania de restaurari initiata de domn lucrare savarsita de un mare boier, logofatul Toader Bubuioc.Pisania ne infatiseaza inaltarea manastirii ca datorita exclusiv lui Jupan Teodor Bubuioc si sotiei sale Anastasia, dar cu ajutorul si bunavointa domnului Petru voievod (Rares). Mai mult decat atat, tabloul votiv il infatisaza pe acesta din urma,in picioare,dupa cum se cuvenea, condus de Fecioara Maria, oferind biserica lui Hristos, in timp ce ctitorul real este infatisat doar in camera mormintelor, in genunchi, oferind la randul sau biserica Mantuitorului. Mormantul insusi al ctitorului se afla in camera mormintelor, incapere pe care n-o aflam de obicei decat la manastirile ctitorii domnesti si folosite numai de familiile domnitoare.Biserica desi se conformeaza planului obisnuit in vremea lui Petru Rares nu are turla, particularitate caracteristica pentru bisericile paracliselor bisericesti, sau servind drept lacasuri de cult unor comunitati - orase sau sate - in timp ce manastirile domnesti si bisericile domnesti au totdeauna o turla pe naos.

  Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos, iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, exceptionala sculptura in lemn.

  Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile Voronet, Moldovita, Arbore si Sucevita, printre cele cinci ctitorii impodobite peste tot, in interior si exterior, cu fresce bizantine, prin care se disting de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa. Fresca exterioara de la Humor, pictata de Toma Zugravul in 1535, deschide sirul celorlalte biserici cu pictura exterioara. Acest fapt reprezinta o prioritate care randuieste momentul intre marile realizari ale artei plastice bisericesti, deschizatoare de scoala si epoca in domeniu.

  Patrunzand in interiorul Bisericii, privitorul este intampinat in pronaos, de scena din Sinaxarul (calendarul) bisericesc, de icoanele Adormirii Maicii Domnului si a Sfintei Fecioare rugatoare, de sfinti ingeri si profeti. In camera mormintelor, bolta este acoperita cu scene din viata Sfintei Fecioare Maria. In naos sunt pictate chipuri de sfinti, ciclul Patimilor si Invierea, iar, pe bolta, Hristos - Pantocrator. Tot in naos sunt tablourile ctitorilor. In altar, pe bolta absidei este reprezentata, traditional, Maica Domnului cu Pruncul, chipuri de sfinti ierarhi, Cina cea de taina.

 Ceea ce impresioneaza si atrage in mod deosebit admiratia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare. Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (fatada sudica), Arborele lui Iesei (fatada nordica), Judecata din urma (fatada vestica) si Cinul care cuprinde o procesiune a sfintilor ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, martiri si cuviosi (absidele laterale si cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de semnalat, in partea inferioara, scena Asediului Constantinopolului, reflex al evenimentelor grave care au dus la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de catre turci la 1453.

 Intreaga alcatuire a momentului sacru de la Humor, dar, indeosebi, pictura acestuia este subordonata ideii teologice de mantuire a omului care, aflat sub coplesitoarea impresie pricinuita de contemplarea frescelor care infatiseaza scene din istoria manturirii, se simte atras irezistibil catre realizarea idealului neasemuit desavarsirii crestine, care prilejuieste intalnirea si conlucrarea dintre divin si uman, spre dobandirea mantuirii persoanei umane.